sude raluca daniela
Nou venit
Data inscrierii: 05/Ian/2010
Mesaje: 0
|
 Trimis: 02/02/2010 20:54 Titlul subiectului: Economia intreprinderii grila+rezolvari |
 |
|
Teste grila : ECONOMIA SI GESTIUNEA INTREPRINDERII
MULTIPLE CHOICE
1. În cazul entităţilor de tip familial:
a. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea unor venituri necesare familiei
b. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea favorurilor
c. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea reputaţiei
d. Scopul prioritar al activităţii economice este asigurarea veniturilor pentru societate
e. Scopul prioritar al activităţii economice este asigurarea traiului celor mulţi
2. Teoria economică a întreprinderii a apărut:
a. La sfârşitul secolului XX
b. În cadrul gândirii liberale de la sfârşitul secolului XIX si începutul secolului XX
c. În secolul al IX-lea
d. În secolul al XVII-lea
e. În secolul al XVIII-lea
3. Din punct de vedere juridic întreprinderea:
a. Nu are importanţă
b. Este considerată după mărime
c. Este o entitate ce nu trebuie confundată cu forma sub care funcţionează la un moment dat
d. Este considerată după obiectul de activitate
e. Este considerată mai târziu istoric
4. Teoriile moderne despre întreprindere pun accentul pe:
a. Producţie cât mai mare
b. Costuri cât mai mari
c. Resurse
d. Existenţa acesteia legată de munca în echipă care conduce la creşterea productivităţii muncii
e. Numărul de angajaţi
5. Principalele caracteristici ale întreprinderii în economia de piaţă sunt:
a. Este independentă faţă de legi
b. Este autoritară
c. Nu este reprezentată juridic
d. Nu are patrimoniu
e. Este o persoană juridică, care poate fi întreprinzătorul individual sau societatea, are un patrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie şi încheie bilanţ contabil
6. Întreprinderea ca subiect al gestiunii economice este:
a. O organizaţie economică autonomă
b. O organizaţie dirijată de la centru
c. O organizaţie dependentă de conducere
d. O organizaţie dependentă de piaţă
e. O organizaţie dependentă de cât se vinde
7. Principiile care stau la baza întreprinderii economice libere sunt:
a. Numărul de angajaţi
b. Principiul autonomiei economice şi funcţionale şi principiul maximizării profitului
c. Numărul de şomeri
d. Numărul de disponibilizaţi
e. principiul subordonării statului
8. Mediul ambiant al întreprinderii este:
a. Terenul din imediata apropiere
b. Terenul pe care sunt amplasate halele de producţie
c. Un ansamblu de factori eterogeni de natură economică, socială, politică, ştiinţifico-tehnică, juridică, geografică, demografică, factori naturali etc.
d. Terenul cu depozitele
e. Terenul agricol aflat în posesie
9. Relaţiile întreprindere – piaţă se realizează prin:
a. Intermediarii
b. Numai prin cumpărare
c. Numai prin vânzare
d. Aprovizionare, producţie, desfacere
e. Transporturi
10. Competitivitatea firmei este data de:
a. Numărul de angajaţi
b. Numărul de şomeri
c. Numărul de disponibilizaţi
d. Cantitatea de bunuri
e. Adaptarea întreprinderii la mediul economic şi influenţarea acestuia
11. Tipologia întreprinderilor în România este:
a. Practic o expresie a analizei (cercetării) întreprinderii prin intermediul a diverse unghiuri de abordare (criterii)
b. Numărul celor care sunt mari
c. Numărul celor care sunt mici
d. Dată de măsură lor
e. Dată de apartenenţa la hodinguri
12. Întreprinderea ca un organism economico-social unitar se caracterizează prin:
a. Angajaţi puţini şi eficienţi
b. Structură sistemică, în care diferitele sale componente se condiţionează reciproc
c. Venituri cât mai mari
d. Costuri cât mai mari
e. Profituri cât mai mari
13. Întreprinderea este un sistem social:
a. Prin numărul de angajaţi
b. Prin calificarea angajaţilor
c. Prin implicarea componentei umane ca resursă primordială
d. Prin disponibilizări puţine
e. Prin lipsa pericolului falimantului
14. Întreprinderea este un sistem economic deoarece:
a. Consumă resurse
b. Realizează venituri
c. Transformă resurse
d. Reuneşte resurse de diferite tipuri urmărind valorificarea lor optimă (system cu raţionalitate)
e. Acţionează în economie
15. Întreprinderea este un sistem deschis deoarece:
a. Angajează în permanenţă
b. Disponibilizează în permanenţă
c. Distribuie produsele pe piaţă
d. Consumă resurse de pe piaţă
e. Are schimburi permanente cu mediul (de unde îşi procură inputurile şi unde îşi externalizează outputurile)
16. Întreprinderea este un sistem organic adaptiv deoarece:
a. Este în permanentă legătură cu mediul de care este influenţată, dar pe care îl şi influenţează, fapt care determină modificarea parametrilor sistemului
b. Are angajaţi
c. Are personal calificat
d. Lucrează pentru om
e. Maşinile nu lucrează privat de om
17. Întreprinderea este un sistem dinamic deoarece:
a. îngăduie grevele
b. Îşi modifică în permanenţă starea
c. Permite exprimarea liberă
d. Are stabilitate în timp îndelungat
e. Nu-şi schimbă starea
18. Întreprinderea este un sistem complex deoarece:
a. Are numeroase maşini şi instalaţii
b. Are multe intrări
c. Prin complexitatea sa implică conexiuni între elemente greu de stăpânit
d. Are multe ieşiri
e. Se compune din mai multe elemente
19. Întreprinderea este un sistem supus proceselor entropice deoarece:
a. Îşi reglează automat starea
b. Are stări nespus de stabile
c. Este sub control permanent
d. Sub acţiunea lor se manifestă tendinţa de dezorganizare
e. Are management
20. Întreprinderea este un sistem cibernetic deoarece:
a. Are intrări puţine
b. Are ieşiri puţine
c. Schimbul cu exteriorul este stabil
d. Singurul schimb este cel energetic
e. Ieşirile din sistem sunt utilizate pentru corecţii
21. Întreprinderea privată:
a. Este o unitate de producţie şi economică al cărei patrimoniu aparţine fie unei singure persoane fizice (individuală), fie mai multora (asociaţii, societăţi)
b. Are un solitar acţionar
c. Are mai mulţi acţionari
d. Nu are acţionari
e. realizează bunuri pentru sine
22. Întreprinderea publică:
a. Realizează bunuri pentru public
b. Se mai numeşte şi regie autonomă sau regie publică
c. Este condusă de angajaţi
d. Nu este supusă concurenţei de piaţă
e. Are piaţă proprie
23. Întreprinderea mixtă:
a. Realizează bunuri diverse
b. Este condusă de manegement român şi străin
c. Este o unitate de producţie al cărei capital se formează pe baza participării unor proprietari individuali (sau asociaţi) privaţi şi a diferitelor întreprinderi publice
d. Oferă articole pe diverse pieţe mixte
e. Are angajaţi de naţionalităţi diferite
24. Societăţile comerciale:
a. Sunt de forma intreprinderilor de stat
b. Cuprind numai firmele de transport
c. cuprind numai firmele de producţie
d. Sunt forme juridice de organizare a întreprinderilor
e. Realizează numai comerţ
25. Societăţile de persoane pot fi şi sub forma de:
a. Grup de persoane care muncesc împreună
b. Grup de persoane care se ajută reciproc
c. Grup de persoane care conduc împreună
d. Conglomerat de firme
e. Societăţi în nume colectiv; societăţi în comandită simplă; societăţi de capital
26. Întreprinderile industriale sunt:
a. O formă de organizare a întreprinderilor funcţie de ramură
b. Numai întreprinderile din industria constructoare de maşini
c. Numai întreprinderile din industria de transporturi
d. Numai întreprinderile din industria uşoară
e. Numai întreprinderile din industria de panificaţie
27. Întreprinderile agricole sunt:
a. Numai cooperativele agricole
b. O formă de organizare a întreprinderilor care au obiect de activitate din sector agricol
c. Numai firmele mici din agricultură
d. Numai firmele din industrie ce lucrează pentru agricultură
e. Toate întreprinderile private
28. Întreprinderile de construcţii cuprind:
a. Toate întreprinderile private
b. Toate întreprinderile mici
c. Întreprinderile care acoperă ramura construcţiilor
d. Întreprinderile din amonte
e. Întreprinderile din aval
29. Întreprinderile de transport:
a. Toate întreprinderile private
b. Toate întreprinderile mici
c. Întreprinderile din amonte
d. Activează în ramura transportului de mărfuri
e. Întreprinderile din aval
30. Întreprinderile de comerţ:
a. Întreprinderile din aval
b. Toate întreprinderile private
c. Toate întreprinderile mici
d. Întreprinderile din amonte
e. Activează în ramura distribuţiei mărfurilor
31. Organizarea întreprinderii:
a. Asigurară desfăşurarea diviziunii muncii şi ţine de coordonarea sarcinilor care trebuie să fie îndeplinite de către membrii săi
b. Înseamnă a asigura de lucru angajaţilor
c. Înseamnă aprovizionarea cu materii prime
d. Înseamnă reducerea numărului de angajaţi
e. Înseamnă reducerea consumurilor materiale
32. Din punct de vedere static a organiza înseamnă:
a. A stabili sarcini pentru toţi angajaţii
b. A stabili sarcini numai pentru personalul administrativ
c. A stabili o ordine, o ierarhizare a personalului care compune întreprinderea şi ordonarea modului de desfăşurare a muncii acestuia
d. A stabili numărul de posturi
e. A stabili numărul de maşini
33. Din punct de vedere dinamicic a organiza înseamnă:
a. A transforma în permanenţă numărul angajaţilor
b. A altera în permanenţă numărul locurilor de muncă
c. A schimba în permanenţă numărul angajaţilor şi responsabilităţile ce le
revin astfel încât să nu apară plafonarea acestuia pe posturile pe care
sunt încadrate
d. A studia modul de funcţionare a întreprinderii, a analiza felul în care sunt puse în mişcare mijloacele de care conține pentru a atinge obiectivele pe care aceasta şi le fixează
e. A schimba în permanenţă numărul personalului administrativ
34. Structura unei organizaţii:
a. Arată disponibilitatea resurselor
b. Arată disponibilitatea la schimbare
c. Arată disponibilitatea la nou
d. Arată nivelul tehnologic
e. Este o sumă imensă a mijloacelor utilizate pentru a repartiza sarcinile diferite şi pentru a asigura coordonarea neapărată între acestea
35. Structura generală a întreprinderii:
a. Cuprinde structura organizatorică şi structura socio-culturală
b. Cuprinde numai structura organozatorică
c. Cuprinde numai structura culturală
d. Cuprinde numai organigrama
e. Arată mărimea întreprinderii
36. Structura funcţională a întreprinderii:
a. Arată măsura întreprinderii
b. Corespunde coordonării pe verticală a sarcinilor
c. Arată numărul personalului
d. Arată profilul producţiei
e. Arată tendinţele producţiei
37. La nivelul strategic:
a. Se iau deciziile care angajează întreprinderea pe termen scurt
b. Se iau deciziile imediate
c. Se iau deciziile care angajează întreprinderea pe termen lung
d. Se iau deciziile neimportante
e. Se iau deciziile privind preţurile
38. Nivelul tactic:
a. Defineşte deciziile pe termen lung
b. Defineşte deciziile pe termen scurt
c. Defineşte deciziile periculoase pentru viitorul apropiat
d. Defineşte drumul de urmat pentru a atinge obiectivele fixate la indice strategic
e. Nu are legătură cu nivelul strategic
39. Nivelul operaţional:
a. Nu are legătură cu cel tactic
b. Nu are legătură cu cel strategic
c. Se referă la termenul lung
d. Defineşte tactica pe termen lung
e. Defineşte pe termen simplu contactul obiectivelor de la nivel tactic
40. La nivelul de execuţie:
a. Se realizează activităţile de producţie implicate pentru realizarea
obiectivelor stabilite
b. Se stabilesc strategiile
c. Se stabilesc tacticile
d. Se urmăreşte evoluţia pieţelor firmei
e. Se urmăreşte creşterea vânzărilor prin distrugerea concurenţei
41. Funcţia de personal presupune:
a. Angajarea numărului maxim de persoane
b. Perfecţionarea continuă a relaţiilor sociale, îndeosebi a relaţiilor între personal şi conducerea unităţii
c. Calificarea tuturor indivizilor angajate
d. Restrângerea numărului de angajaţi
e. Selectarea numai a tinerilor la angajare
42. Echilibrul angajaţi-obiectivele întreprinderii:
a. Creşte riscul grevelor
b. Creşte nemulţumirea angajaţilor
c. Influenţează eficienţa pe ansamblu a întreprinderii
d. Măreşte tensiunile în timpul lucrului
e. Creşte riscul de accidente
43. Relaţia: progres tehnico-ştiinţific şi personalul:
a. Creşte numărul personalului puţin calificat
b. Creşte conflictele om-maşină
c. Creşte riscul de accidente
d. Prin progresul tehnico-ştiinţific are loc o reducere a personalului din locurile de muncă cu efort fizic
e. Permite angajarea personalului bine calificat
44. Organizarea structurală a întreprinderii şi personalul:
a. Presupune angajarea a cât mai multe persoane ce vor fi calificate rapid
b. Presupune angajarea numai a oamenilor disponibile
c. Presupune angajarea numai a şomerilor
d. Presupune reducerea numărului de angajaţi
e. Presupune elaborarea strategiei şi politicii de personal, necesarul de personal, structura, motivarea, calificarea acestuia
45. Recrutarea personalului presupune:
a. Selecţia acestuia pe criterii de competenţe
b. Selecţia acestuia după recomandările primite
c. Selecţia acestuia după preferinţele personale
d. Selcţia acestuia după cunoştinţe
e. Selecţia acestuia după dorinţa acestuia de a lucra
46. Promovarea personalului are în vedere:
a. Creşterea salariului
b. Performanţele şi eficienţa personalului
c. Stimularea
d. Mulţumirea aşteptărilor
e. Atingerea unei poziţii privilegiate
47. Salarizarea personalului se face pentru:
a. Stimulare
b. Mulţumirea aşteptărilor
c. Activităţile depuse şi rezultatele muncii
d. Atingerea unei poziţii privilegiate
e. A evita grevele
48. Stimularea muncii personalului are ca scop:
a. Atingerea unei poziţii privilegiate
b. Evitarea grevelor
c. Mulţumirea aşteptărilor
d. Creşterea intersului personalului pentru munca depusă
e. Pregătirea pentru pensionare
49. Reducerea numărului de angajaţi are ca scop:
a. Creşterea tensiunilor sociale
b. Reducerea puterii angajaţilor faţă de conducerea întreprindrii
c. Reducerea accidentelor
d. Creşterea speranţei de viaţă
e. Creşterea productivităţii muncii
50. Posturile de lucru şi numărul optim de angajaţi determină:
a. Eficienţa utilizării forţei de muncă şi activelor întreprinderii
b. Creşterea cheltuielilor de producţie
c. Reducerea profitabilităţii
d. Creşterea riscului de faliment
e. Slăbirea poziţiei de piaţă
51. Producţia:
a. Presupune a satisface consumatori
b. Este componenta cea mai importantă a activităţii economice
c. Presupune ocuparea personalului disponibilizat de alte întreprinderi
d. Este, de fapt, comerţ
e. Este, de fapt, o sumă de activităţi care nu crește valoare
52. Producţia şi adaosul de valoare:
a. Producţia nu sporește valoare
b. Prin producţie se limitează valoarea materiei prime
c. Prin producţie se adaugă valoare
d. Prin producţie se risipesc eforturi în mod inutil
e. Prin producţie se micșorează şomajul
53. Producţia şi combinarea resurselor:
a. Producţia nu împreunează resurse
b. Este valabilă numai în industria auto
c. Este valabilă numai în industria alimentară
d. Prin producţie se amestecă resurse umane, materiale, energetice etc.
e. Prin producţie se risipesc resurse
54. Producţia la cerere:
a. Înseamnă, să se producă pentru o persoană
b. Înseamnă să se producă pentru mai multe persoane
c. Înseamnă să se producă pentru magazine mici
d. Înseamnă să se producă pentru export
e. Arată orientarea întreprinderii spre a cauzează în funcţie de cerere
55. Producţia de serie mică arată:
a. Volumul producţiei unei firme ce caută să răspundă la cereri diversificate
b. Că se produce o serie mică pe urmă care se opreşte întreaga producţie
c. Că se produc numai 10 unităţi de produs
d. Că se produc sub 100 unităţi de produs
e. Că întreprinderea nu este flexibilă la cereri diversificate
56. Producţia de serie mare şi masă:
a. Este atunci îndată ce se realizează peste 100 unităţi de produs
b. Apare atunci când întreprinderea are piaţă mare de desfacere
c. Există atunci când întreprinderea este flexibilă la cererea pieţei
d. Este specifică oricărui producător
e. Este specifică numai idustriei alimentare
57. Organizarea producţiei:
a. Presupune numărarea permanentă a produselor realizate
b. Presupune oprirea producţiei când apare o defecţiune
c. Permite o pregătire corespunzătoare a fabricaţiei şi îmbunătăţirea permanentă a acesteia prin mai buna organizare a conducerii
d. Presupune să se angajeze numai personal calificat
e. Presupune aplicarea riguroasă a disciplinei în muncă
58. Planificarea producţiei este:
a. Este specifică numai producţiei de succesiune mică
b. Este specifică numai producţiei de masă
c. Este specifică numai producţiei din industria agricolă
d. De perspectivă, curentă şi operativă
e. Este specifică numai producţiei din industria grea
59. Producţia în flux:
a. Asigură derularea circulară a producţiei
b. Asigură derularea liniară a producţiei
c. Garantează cantitatea de intrări necesară
d. Aduce cantităţi de ieşire specifice producţiei de masă
e. Asigură o derulare continuă a producţiei oferind la ieşire produse diverse
60. Producţia şi tehnologia:
a. Tehnologiile avansate cresc productivitatea prin reducerea personalului direct productiv
b. Tehnologiile avansate reduc productivitatea
c. Tehnologiile avansate reduc riscul de îmbolnăviri profesionale
d. Tehnologiile noi reduc şomajul
e. Tehnologiile noi se aplică uşor fiind ieftine
61. IMM-urile presupun:
a. Existenţa întreprinderilor teribil de mari
b. Acordarea unui atribut al întreprinderii funcţie de numărul de angajaţi
c. Asigurarea de locuri de muncă pentru indiferent ce persoană
d. Creşterea şomajului
e. Existenţa industriilor nepoluante
62. Pentru IMM-uri ponderea capitalului deţinut de firmele mai mari, în UE:
a. Este de 10%
b. Este de 100%
c. În UE se consideră drept limite maxime dimensionale ale IMM numărul de 500 de angajaţi şi participarea unei firme mai mari la deţinerea a nu mai mult de o treime din capital
d. Este nesemnificativ
e. Este de 50%
63. Capitalul fix:
a. Se modifică pe parcursul unui ciclu de producţie
b. Nu se modifică pe durata unei zile
c. Este dependent de producţie
d. Determină rata amostismentelor activelor fixe
e. Este constant pe toată durata de existenţă a întreprinderii
64. În Uniunea Europeană IMM înseamnă:
a. Întreprinderi cu peste 500 angajaţi
b. Întreprinderi cu până la 10 angajaţi
c. Întreprinderi familiale
d. Asociaţii familiale
e. Limita de 50 de salariaţi pentru întreprinderile mici şi cea de 500 pentru întreprinderile mijlocii
65. La alegerea dimensiunii întreprinderii se au în vedere în primul rând:
a. Reglementările legale existente
b. Dorinţele iniţiatorului
c. Dorinţele acţionariatului
d. Dorinţele angajaţilor
e. Obiectul de activitate
66. IMM-urile sunt puternice în:
a. Ţările noi intrate în UE
b. Ţările dezvoltate în raport cu ponderii mari pe care o au întreprinderile individuale (unipersonale sau familiale)
c. Ţările în curs de aderare
d. Ţările care urmează să adere
e. Ţările nordice
67. Importanţa acordată IMM-urilor se datorează:
a. Unei conjuncturi de moment
b. Lipsei întreprinderilor mari
c. Receptivităţii acestora la nevoile pieţei, la modificări şi inovaţii, aduc o îmbunătăţire semnificativă mediului concurenţial
d. Lipsei holdingurilor
e. Existenţei pieţelor mici
68. Importanţa acordată IMM-urilor se datorează:
a. Unei conjuncturi de moment
b. Lipsei întreprinderilor mari
c. Receptivităţii acestora la nevoile pieţei, la modificări şi inovaţii, aduc o îmbunătăţire semnificativă mediului concurenţial
d. Lipsei holdingurilor
e. Existenţei pieţelor mici
69. Flexibilitatea IMM-urilor este legată de:
a. Numărul mare de angajaţi
b. Valoarea mare a capitalului investit
c. Dotarea cu tehnologii
d. Dimensiunile lor şi implicit de structura organizatorică, de caracteristicile echipamentelor din dotare
e. Dimensiunile echipei de conducere
70. Adaptarea întreprinderilor la schimbare se numeşte:
a. Schimbare de moment
b. Stabilitate realativă
c. Rigiditate în schimbare
d. flexibilitate redusă
e. Flexibilitate de răspuns
71. Funcţiunea financiar-contabilă are rolul:
a. De a asigura apărarea, creşterea şi consolidarea patrimoniului întreprinderii
b. De a reduce pierderile
c. De a diminuează costurile
d. De a creşte profitul
e. De a reduce consumurile energetice
72. Analiza financiară a întreprinderii are ca scop:
a. Calculaţia preţurilor
b. Diagnosticarea situaţiei financiare
c. Calculul salariilor personalului administrativ
d. Calculul salariului tuturor angajaţilor
e. Studiul pieţei
73. Bilanţul:
a. Arată numai dispoziția activului la un clipă dat
b. Arată numai starea pasivului la un ocazie dat
c. Sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat şi descrie separat elementele de Activ (A) si Pasiv (P)
d. Arată numai încasările zilnice
e. Arată volumul salariilor
74. Situaţia netă arată:
a. Suma netă a banilor din casierie
b. Suma netă a banilor din bancă
c. Suma netă a banilor ce urmează să fie primiţi
d. Averea acţionarilor sau activul neangajat în datorii
e. Suma netă a încasărilor
75. Imobilizările necorporale cuprind:
a. Stocurile de semifabricate din depozite
b. Stocurile de semifabricate aflate în lucru
c. Stocurile de semifabricate ce urmează să fie primite
d. Producţia terminată şi nelivrată
e. Brevete, licenţe, studii, mărci de fabrică şi alte drepturi de autor
76. Activele circulante constă în:
a. Stocuri, creanţe, disponibilităţi, mult mai fluide decât imobilizările, numite si "alocări temporare", la care recuperarea capitalurilor investite se face la încheierea exerciţiului
b. Marfa aflată la livrare
c. Marfa aflată în depozitele proprii
d. Mijloacele de transport auto
e. Mijloacele de transport feroviar
77. Pasivul reflectă:
a. Sursele de provenienţă a capitalurilor proprii (CP) şi împrumutate
b. Producţia pe stoc
c. Valoarea inclusă în ambalaje
d. Marca de fabrică
e. Numai împrumuturile la bănci
78. Contul de profit şi piedreri arată:
a. Numai profitul net concretizat pe perioada unei zile
b. Fluxurile de venituri şi cheltuieli care au marcat evoluţia întreprinderii în perioada exerciţiului financiar
c. Fluxurile de materii prime
d. Fluxurile energetice
e. Cheltuielile variabile
79. Bugetul de venituri şi cheltuieli arată:
a. Volumul producţiei
b. Valoarea stocurilor
c. În expresie bănească, activităţile de investiţii, aprovizionare, producţie şi desfacere, ca de exemplu şi alte activităţi
d. Tipul de industrie în care acţionează întreprinderea
e. Cota de piaţă a întreprinderii
80. Bugetul activităţii generale conţine:
a. Informaţii despre producţia neterminată
b. Informaţii despre producţia terminată aflată pe stoc
c. Informaţii despre producţia rebutată
d. Informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele preconizate a se realiza într-un exerciţiu financiar pe ansamblul unităţii patrimoniale, comparativ cu exerciţiul financiar precedent
e. Informaţii despre piaţa pe care-şi desfăşoară activitatea întreprinderea
81. Activitatea comercială cuprinde:
a. Numai calculul salariilor
b. Numai calculul încasărilor
c. Exclusiv caalculul profitului
d. Exclusiv complicații de aprovizionare
e. Domeniile aprovizionării tehnico-materiale, desfacerea produselor şi marketingul
82. Desfacerea este:
a. Ultima fază a activităţii desfăşurată în întreprindere, faza care încheie circuitul valoric, prin vânzarea bunurilor şi serviciilor şi recuperarea mijloacelor băneşti, astfel încât să poată continua producţia
b. O fază intermediară a activităţii întreprinderii
c. Faza de început a activităţii întreprinderii
d. Exclusiv fracțiune de prospectare a pieţei
e. Faza care include şi aprovizionarea
83. Vânzarea este:
a. Funcţia întreprinderii cu cele mai mari pierderi
b. O funcţie parţială a desfacerii, respectiv înfăptuirea propriu zisă a desfacerii
c. Faza activităţilor prin care se ambalează produsul
d. Livrarea produsului bucată cu bucată
e. Livrarea produselor de pe stoc
84. Distribuţia fizică a mărfurilor:
a. Este, de fapt, vânzarea mărfurilor
b. Este, de fapt, ambalarea mărfurilor
c. Este o subfuncţie a desfacerii delimitată în timp, spaţiu şi cantitativ
d. Este, de fapt, inscripţionarea mărfurilor
e. Este, de fapt, cumpărarea mărfurilor
85. Marketingul este:
a. O modă
b. Un concept mai nou în România
c. Un concept specific IMM-urilor
d. Este o concepţie de conducere a întreprinderii moderne
e. Prezent numai în întreprinderile mari
86. Marketingul personalului presupune:
a. Vânzarea cu amănuntul
b. Vânzarea de la o persoană la alta
c. Vânzarea mărfurilor numai de către persoane autorizate
d. Disponibilizarea personalului
e. Studiul pieţei muncii şi angajarea celui mai bun personal
87. Filozofia marketingului:
a. Este o concepţie generală privind activitatea întreprinderii prin marketing
b. Presupune înţelegerea terminologiei din marketing
c. Presupune aplicarea marketingului în IMM-uri
d. Presupune infuzarea marketingului în întreprinderile mari
e. Presupune extinderea pieţei întreprinderii peste cea a concurenţei
88. Aprovizionarea tehnico-materială:
a. Tratează numai aprovizionarea cu materii prime materiale
b. Ţine de încheierea contractelor economice, de stabilirea volumului şi structurii importului, de stabilirea normativelor pentru stocuri de materii prime, materiale, combustibil
c. Tratează numai aprovizionarea cu energie
d. Tratează numai aprovizionarea cu resurse financiare
e. Se referă la transportul materiei prime
89. Activitatea de desfacere ţine de:
a. Numărul de agenţi de vânzare necalificaţi
b. Numărul reţelelor de distribuţie care nu aparţin întreprinderii
c. Planul psiho-social
d. Volumul mărfurilor transportate dintr-o dată
e. Volumul de marfă refuzată
90. Negocierile comerciale asigură:
a. Preţul dorit de vânzători
b. Preţul dorit de cumpărători
c. Preţul dorit şi de vânzători şi de cumpărători
d. Armonizarea intereselor participanţilor la o acţiune de vânzarecumpărare în vederea găsirii unei soluţii convenabile
e. Vânzarea întregului volum de producţie
91. Strategia negocierii presupune:
a. Convingerea de înspre vânzător a celui care cumpără
b. Convingerea de către cumpărător a celui care vinde
c. Convingerea celor două părţi de către o terţă parte
d. Abandonul negocierilor aatunci când se simte neseriozitate
e. Ansamblul obiectivelor urmărite în procesul negocierii, căile (modalităţile) posibile de mângâiere a acestor obiective şi mijloacele (resursele) disponibile pentru câștigarea lor
92. Din punct de vedere formal strategia:
a. Este o funcţie de informaţie existentă la un moment dat, funcţie care ia valori pe mulţimea de alternative accesibile momentului respectiv
b. Scuteşte de riscul eşecurilor
c. Salvează negociatorii de la interpretări eronate
d. Nu are nici o importanţă
e. Nu are trebuință de informaţii
93. Strategia aleasă va fi diferită:
a. Numai cu aprobarea şefilor ierarhi direcţi
b. În funcţie de ipotezele făcute cu privire la tendinţele previzibile ale mediului
c. Numai când se schimbă interlocuitorul
d. Numai când se schimbă conducerea întreprinderii
e. În funcţie de anotimp
94. Scenariul şi strategia presupun:
a. Stabilirea clară, de la început, a direcţiei de urmat
b. Stabilirea grabnică a preţului
c. Mai multe seturi de ipoteze despre evoluţia mediului
d. Stabilirea volumului producţiei marfă
e. Stabilirea productivităţii
95. Numărul de scenarii rezultă din:
a. Competenţa conducerii
b. Autoritatea managementului
c. Organizarea întreprinderii
d. Combinarea ipotezelor plauzibile
e. Piaţa de desfacere
96. Controlul strategic:
a. Se referă la calitatea produselor
b. Se referă la calitatea personalului direct productiv
c. Se referă la calitatea managementului
d. Se referă la vânzare
e. Este un element extrem de important în ciclul „formulare -elaborare – punere în practică” a strategiei
97. Esenţa unei strategii:
a. Este de natură economică
b. Este de natură politică
c. Este de natură administrativă
d. Este de natură umană
e. Este de natură socială
98. Strategia de diversificare constă în:
a. Schimbarea etichetelor produsului
b. Expansiunea pe mai multe produse, câte odată pe mai multe pieţe sau domenii, dar componentele structurale ale acesteia sunt specializate
c. Schimbarea preţului mărfii
d. Schimbarea mijloacelor de transport a mărfii
e. Schimbarea destinaţiei mărfii
99. Strategia de specializare:
a. Se referă la calificarea personalului
b. Se referă la salarizarea personalului
c. Se elaborează, de regulă, la cererea unei întreprinderi
d. Se referă la policalificare
e. Se referă la selectarea specialiştilor
100. Verticala sau integrata:
a. Apare atunci când întreprinderea dezvoltă produse noi
b. Apare atunci când întreprinderea renunţă la anumite produse
c. Apare atunci când întreprinderea dă faliment
d. Apare atunci când întreprinderea îşi completează activitatea cu produse complementare care se situează în amonte sau în aval, în aceeaşi filieră tehnologică, pentru a beneficia de o mai mare securitate
e. Apare atunci când întreprinderea se dizolvă
101. Restructurarea este concepută la nivel de:
a. Ţară
b. Continent
c. Judeţ
d. Regiune
e. Ramură sau sector şi la nivel de întreprindere
102. Reforma întreprinderii presupune:
a. Adaptarea structurii organizatorice la schimbările de mediu
b. Disponibilizarea personalului
c. Schimbarea profilului de fabricaţie
d. Schimbarea conducerii administrative
e. Schimbarea personalului
103. Refinanţarea întreprinderii presupune:
a. Acordarea de către guverne a banilor necesari continuării producţiei
b. Ca societăţile comerciale să fie sprijinite să devină competitive pe căi financiare şi să se privatizeze
c. Acordare de către bănci a împrumuturilor necesare
d. Achiziţia de către stat a mărfii realizate pentru a putea continua producţia
e. Realizarea de împrumuturi în dolari sau euro
104. Surse de refinaţare sunt:
a. Marfa terminată nevândută
b. Marfa aflată în diverse faze de fabricaţie
c. Profitul, fondurile alocate de FPS, credite externe pentru restructurare garantate de guvern, profitul net al Bancii Nationale, vânzarea de active sau actiuni etc.
d. Salariile angajaţilor
e. Netul aflat în casieria întreprinderii
105. Lichidarea întreprinderilor se aplică:
a. La decizia conducerii întreprinderii
b. Atunci când scad vânzările
c. Atunci când creşte numărul de disponibilizaţi
d. Atunci când restructurarea nu mai poate constitui o soluţie de asanare sau supravieţuire în condiţii de eficienţă economică
e. Atunci când se schimbă profilul de fabricaţie
106. Programul de restructurare modernizare:
a. Presupune stabilirea clară a numărului de angajaţi
b. Presupune reducerea personalului administrativ
c. Presupune reducerea posturilor de lucru
d. Presupune reducerea programului de lucru
e. Vizează toate sectoarele tehnologice şi urmăreşte eficientizarea activităţilor economice pe toate fluxurile de producţie, precum şi a sectorului de asigurare cu utilităţi
107. Restructurarea financiară:
a. Urmăreşte creşterea afluxului de numerar necesar programului de modernizare
b. Trecerea de pe o monedă iniţială pe euro
c. Efectuarea tranzacţiilor în valută forte
d. Efectuarea de împrumuturi numai în moedă stabilă
e. Efectuarea de plăţi numai în moneda naţională
108. Restructurarea socială se realizează:
a. Prin schimbarea personalului direct productiv
b. Prin externalizarea activităţii auxiliare, a activităţii de bază, prin formarea unor noi societăţi comerciale pe acţiuni (filiale) şi prin reducerea personalului pe cale naturală
c. Prin schimbarea personalului administrativ
d. Prin schimbarea personalului din marketing
e. Prin schimbarea personalului din logistică
109. Certificatele de proprietate asigură:
a. Dreptul de a realiza un împrumut la bancă
b. Dreptul de a conduce o întreprindere
c. Titularului dreptul de a le schimba contra acţiuni la societăţile comerciale care se privatizează sau a le vinde pentru a realiza un venit
d. Dreptul de a hotărâ asupra producţiei unei întreprinderi
e. O valoare destul de mare care se transformă în lichidităţi la absolut orice bancă
110. Raportul de evaluare a activului cuprinde:
a. Relaţia activ-pasiv
b. Bilanţul contabil
c. Datoriile la un moment dat
d. O examinare integrală a situaţiei economice şi financiare şi stabileşte preţul de pornire (iniţial) al activului
e. Profitul şi încasările
111. Concentrarea şi specializarea întreprinderilor:
a. Nu are efect asupra organizării
b. Impune schimbarea conducerii
c. Impune director nou
d. Impune banca prin care se va efectua plata salariilor
e. Impune forme noi de organizare
112. Diversificarea cooperării:
a. Se realizează prin reorganizarea şi extinderea sistemului contractual, prin organizarea unor activităţi comune temporar sau prin variate modalităţi de asociere
b. Se aplică numai în caz de faliment
c. Se aplică la volum mic al producţiei
d. Se aplică în cazul IMM-urilor
e. Se aplică în cazul întreprinderilor mixte
113. Extinderea sistemului contractual:
a. Se aplică atunci când creşte volumul producţiei
b. Se realizează prin organizarea unor activităţi comune temporar sau prin variate modalităţi de asociere
c. Se aplică atunci când se deschid noi oportunităţi de desfacere
d. Se aplică atunci când se extinde piaţa
e. Se aplică atunci când se închi pieţe
114. Holdingul este:
a. Un grup de două firme
b. Un grup de două întreprinderi mici
c. O societate privată sau publică ce deţine o parte însemnată din acţiunile altor societăţi (întreprinderi) care produc sau vând mărfuri, în vederea asigurării controlului asupra activităţii acestora
d. Un grup de două IMM-uri
e. O societate străină
115. Ansambluri de unităţi:
a. Sunt întreprinderi care au acelaşi profil de fabricaţie
b. Sunt întreprinderi care au profil de fabricaţie apropiat
c. Sunt întreprinderi care au profil de fabricaţie perfect diferit
d. Sunt, de fapt, marile întreprinderi, create prin asociere, ce îşi
elaborează strategii pe termen lung
e. Sunt întreprinderi care folosesc în comun secţii de producţie
116. Necesitatea asocierii întreprinderilor apare:
a. Când vând pe aceeaşi piaţă
b. Când atacă pieţe noi
c. Când vor să-şi extindă pieţele
d. Când lansează produse noi
e. Din perspectiva costului tranzacţiilor a relaţiilor de proprietate, fie a strategiei manageriale
117. „Internalizarea” activităţilor constă în:
a. Eliminarea relaţiilor contractuale cu alte unităţi, ca urmare a asocierii
b. Evitarea schimbului de muncitori cu alte întreprinderi
c. Evitarea importurilor
d. Evitarea exporturilor
e. Folosirea numai a resurselor interne
118. Externalizarea activităţilor constă în:
a. Trimiterea producţiei numai la export
b. Renunţarea la unele activităţi, prin divizarea întreprinderilor sau prin cedarea fabricaţiei unor produse sau componente altor întreprinderi
c. Folosirea angajaţilor străini
d. Transferul întreprinderii într-o ţară străină
e. Obținerea vânzărilor de către întreprinderea care produce
119. Asocierea pe orizontală înseamnă:
a. Acapararea întreprinderii din imediata apropiere
b. Absorbţia întreprinderilor care realizează produse similare
c. Fuziune, divizare, participaţiune, parteneriat, gruparea pe bază de contract etc.
d. Încheierea de contracte cu întreprinderea care cumpără produsele
e. Încheierea de contracte cu întreprinderea care oferă materii prime
120. Asocierea pe verticală cuprinde:
a. Întreprinderi din acelaşi domeniu
b. Întreprinderi cu structură organizatorică similară
c. Întreprinderi care au acelaşi obiect de activitate
d. Întreprinderi din domenii diferite
e. Întreprinderi din ţări diferite
121. Planul de afaceri vizează:
a. Cantitatea de marfă ce se va realiza
b. Mărimea profitului
c. Valoarea costurilor fixe
d. Valoarea salariilor
e. O investiţie pentru care se fac împrumuturi la bănci
122. Planul de afaceri se întocmeşte când:
a. Întreprinderea se restructurează şi solicită un credit pentru investiţii, în caz de fuziune, divizare etc.
b. Începe producţia
c. Se schimbă managementul
d. Se găsesc noi parteneri
e. Apare falimentul întreprinderii
123. Planul de afaceri permite investitorilor:
a. Să stabilească dividendele
b. Să cunoască starea actuală şi perspectivele întreprinderii în competiţie cu alţi parteneri
c. Să stabilească salariile
d. Să stabilească numărul de angajaţi
e. Să schimbe sctructura departamentului de marketing
124. Planul de afaceri abordează corelat activităţile de:
a. Vânzare şi distribuţie
b. Cumpărare şi achiziţii
c. Producţie, comercializare şi financiare, întrebuințând metode de cuantificare şi indicatori tehnici şi economico-financiari pentru analiza perioadei anterioare şi pentru proiectare
d. Producţie şi controlul calităţii produselor
e. Concepţie de produse noi şi concurenţă
125. Planul de afaceri se redactează:
a. De către directorul general
b. De către şeful de marketing
c. În urma unei selecţii atente
d. Pe baza unei optici de marketing
e. În 5 exemplare
126. Etapa „analiza diagnostic” presupune:
a. Exclusiv calculul profitului
b. Exclusiv calculul veniturilor totale
c. Exclusiv calculul preţului
d. Întocmirea planului de afaceri
e. Reperarea simptomelor, a disfuncţionalităţii unei firme, cercetarea şi analiza faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor, elaborarea unor programe de acţiune prin a căror aplicare practică se asigură redresarea sau îmbunătățirea performanţelor
127. Diagnosticul economico-financiar este:
a. Un dispozitiv la îndemâna managerilor care permite formularea unor judecăţi de valoare, calitative şi cantitative, privind starea, dinamica şi perspectivele unui agent economic
b. O oglindă în care apare starea de datorii a întreprinderii
c. Un instrument utilizat numai de către studenţi pentru a înţelege funcţionarea
unei întreprinderi
d. Un instrument la îndemâna oricui vrea să afle câte ceva despre o întreprindere
e. O dispoziție de fapt ce duce la decizia falimentului
128. Analiza globală cuprinde:
a. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi
străine
b. Un ansamblu de metode care consimt cunoaşterea, înţelegerea şi explicarea funcţionării întreprinderii ca sistem
c. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi din
aceeaşi ramură
d. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi din
sectoare apropiate
e. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la starea IMM-urilor
129. Analiza expresă este impusă de:
a. Directorul cu producţia
b. Directorul de vânzări
c. Necesitatea reglării operative a disfuncţionalităţilor apărute în activitatea firmei
d. Managerul general
e. Şeful aprovizionării
130. Evaluarea strategică are în vedere:
a. Ce va produce întreprinderea în zilele următoare
b. Câţi angajaţi vor fi chemaţi la lucru
c. Ce sectoare ale întreprinderii vor lucra de sărbători
d. Principalele direcţii strategice şi se elaborează planul ca instrument strategic
e. Câte secţii se vor închide datorită scăderii vânzărilor
131. Relaţiile dintre economia naţională şi întreprinderi se referă la:
a. Numărul de angajaţi
b. Volumul producţiei
c. Varietatea producţiei
d. Calitatea producţiei
e. Ansamblul activităţilor economico-sociale privite în unitatea şi interdependenţa lor
132. Raţionalitatea şi al eficienţa economică la nivel de întreprindere constă din:
a. Acel nivel al producţiei care îi maximizează câştigul (profitul), sau, să minimizeze costurile
b. Reducerea numărului de angajaţi
c. Reducerea rebuturilor
d. întrebuințarea acelei energii care este mai ieftină
e. Utilizarea materialelor biodegradabile
133. Economia întreprinderii ca ştiinţă şi disciplină aplicativă are ca obiect de studiu:
a. Producţia ca profil
b. Disciplina teoretico-aplicativă care asigură cunoştinţe fundamentale despre procesele economice care au loc la nivel microeconomic, dar direcţionează abordările spre domeniul economico-organizatoric
c. Componenta socială a întreprinderii
d. Resursele materiale, energetice, financiare şi de altă natură
e. Producţia, desfacerea şi profitul
134. Agenţii economici sunt:
a. Numai asociaţiile familiale
b. Asociaţiile în nume colectiv
c. Întreprinderi, firme, societăţi comerciale
d. Numai firmele
e. Numai întreprinderile
135. Principiul raţionalităţii arată:
a. Să reducem consumurile la minim
b. Să reducem numărul de angajaţi la minim
c. Să reducem numărul de produse realizate
d. Fiecare agent economic urmăreşte să realizeze un profit maxim pentru un nivel dat al producţiei
e. Să utilizăm numai materiale biodegradabile
136. Principiul eficienţei economice arată:
a. Un profit cât mai mare
b. Un profit convenabil
c. Rebuturi minime
d. Trăsătură maximă
e. Stisfacerea necesităţilor nelimitate cu resurse limitate
137. În plan macroeconomic, relaţia economie-întreprindere vizează:
a. Armonizarea diferitelor laturi ale activităţii întreprinderii în vederea realizării obiectivelor sale fundamentale, în contextul macroeconomic dat
b. Plata taxelor
c. Realizarea de împrumuturi numai la bănci româneşti
d. Realizarea de împrumuturi numai în lei
e. Impuneri de taxe
138. Abordările în plan microeconomic al întreprinderii presupun:
a. Angajarea forţei de muncă prin interviuri
b. Organizarea combinării eficiente a resurselor pentru productivitate maximă
c. Participarea la negocieri
d. Iluminatul secţiilor de producţie
e. Reducerea rebuturilor
139. Politica economică:
a. Presupune un set de principii ce nu pot fi aplicate la nivel de întreprindere
b. Ţine în exclusivitate de politicieni
c. Foloseşte principii şi instrumente din teoria macro şi le aplică sub forma unor seturi de politici şi cazuri concrete pentru a determina un anumit curs al desfăşurării evenimentelor în scopul atingerii anumitor obiective ale întreprinderii
d. Presupune încorporarea unor principii economice specifice fiecărei întreprinderi
e. Este, de fapt, economia politică
140. Economia întreprinderii tratează:
a. Stabilirea numărului de angajaţi
b. Stabilirea structurii angajaţilor
c. Prognozarea profitului
d. Reducerea consumurilor substanțe şi energetice
e. Stabilirea raporturilor funcţionale dintre componentele structurale ale întreprinderii, modul de desfăşurare a fenomenelor economice, relaţiile cauză-efect ale proceselor economice şi identifică legăturile cauzale
True/False
Indicate whether the sentence or statement is true or false.
___T_ 1. Rolul economic al întreprinderii constă în atragerea şi combinarea factorilor de producţie.
___T_ 2. Funcţia de prevedere are un rol determinant în activitatea managerială.
___T_ 3. Pentru adoptarea deciziilor în condiţii de certitudine se utilizează modele deterministe.
___F_ 4. Relaţia dintre întreprindere şi piaţă nu este biunivocă .
__ F__ 5. Organigrama unitară este folosită în cadrul întreprinderilor mari.
___F_ 6. Notiunea de mediu extern sau de mediu ambiant este o notiune complexa, ce nu include un ansamblu de factori eterogeni, de natura economica, sociala, politica, juridica, geografica, demografica etc., ce actioneaza asupra intreprinderii, mijlocind puternic relatiile acesteia cu piata.
__F__ 7. Structura organizatorică este parte componentă a structurii operaţionale.
__F__ 8. Micromediul intreprinderii, cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in relatii indirecte. Din randul acestor elemente ale micromediului fac parte furnizorii (de materii prime, de materiale, de echipamente, de forta de munca), prestatorii de servicii, clientii (consumatorii, utilizatorii industriali, alte intreprinderi, agentii guvernamentale etc.), consumatorii, organismele publice, concurentii, mediul tehnologic etc.
___T_ 9. Funcţiunile întreprinderii sunt corelate cu funcţiile conducerii.
___T_ 10. Functiunea de productie cuprinde o înșiruire de activitati referitoare la organizarea de ansamblu a intreprinderii, organizarea sectiilor si atelierelor de productie de baza, organizarea desfasurarii in conditii optime a proceselor de productie auxiliare, de servire si anexe.
__T__ 11. Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune a structurii organizatorice a întreprinderii.
__F__ 12. Specializarea constituie o dimensiune fundamentală a întreprinderii.
__T__ 13. Functiunea financiar-contabila cuprinde activitati referitoare la utilizarea mijloacelor financiare necesare in procesul economic si de urmarire a rezultatelor obtinute de intreprindere.
__T__ 14. In conceptie macroeconomica, intreprinderea trebuie privita ca parte integranta a mediului extern, fiind de fapt componenta esentiala a acestuia. Intre intreprindere, privita ca sistem, si mediu sau extern se nasc o serie de relatii reciproce, mediul fiind prin excelenta dinamic, la fel ca si componentele sale.
__T__ 15. Agentii economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice si/sau juridice care, in însușire de participanti la viata economica, indeplinesc o serie de roluri si au comportamente economice similare.
__T__ 16. Macromediul intreprinderii, format din elemente de ordin general, cu actiune indirecta si pe termen lung asupra activitatii intreprinderii. Principalele componente ale macroeconomicului sunt mediul economic, mediul tehnologic, mediul cultural, mediul politic, mediul juridic, mediul natural.
__F__ 17. Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde acele activitati prin care se studiaza, se concepe, se elaboreaza si se realizeaza viitorul cadru tehnic, tehnologic si organizatoric al intreprinderii. O întocmai functiune integreaza activitati cu un caracter accentuat intelectual, ce pot fi grupate in activitati de vanzare si activitati de organizare a conducerii, productiei si a muncii.
__F__ 18. Achiziţia este o strategie ce nu poate fi utilizată împreună cu opţiunile strategice de cooperare şi de integrare.
__T__ 19. Evolutia notiunii de functiune a fost determinata de influenta mai multor factori, cei mai importanti fiind progresul tehnic, ca factor de baza care determina structura si complexitatea activitatii intreprinderii si sistemul economico-social in care a fost definit si așezat conceptul in cauza.
__F__ 20. Dimensiunea intreprinderii este un indicator valoric, calitativ, rezultat al unui ansamblu eterogen de factori macro-economici si organizatorici, factori ce trebuie insa abordati din mai multe unghiuri de vedere.
_T___ 21. Coordonarea este consecinţa sincronizării în timp şi spaţiu a activităţilor desfăşurate în cadrul întreprinderii.
_F___ 22. Organizarea informală este independentă de cea formală.
_F___ 23. Economia unei tari este rezultatul ansamblului de actiuni specifice ale unui mare numar de participanti care nu produc, finanteaza, distribuie ori redistribuie si consuma bunuri. In functie de unghiul de vedere din care este privit (macro sau microeconomic), dar si de conceptia autorului, participantul la viata economica poarta o serie de denumiri.
_T___ 24.
In literatura de specialitate, in ceea ce priveste locul intreprinderii in cadrul mecanismului de piata, s-au vehiculat mai multe teorii, care, in esenta, pot fi structurate in doua conceptii principale:
a. intr-o prima conceptie, intreprinderea este situata in prim planul activitatii economice.
b. cea de-a doua conceptie situeaza in prim plan economia nationala, in ansamblul sau, astfel incat strategiile si deciziile de baza se adopta si se aplica la scara macroeconomica.
__T__ 25. Intreprinderea reprezinta veriga de baza in care se realizeaza simultan cele trei functiuni fundamentale, respectiv productia, vanzarea si gestiunea.
_T___ 26. Agentul economic nu se identifica, cu subiectul de proprietate, cel putin dintre trei considerente. Mai intai, unul si acelasi agent economic este legat de toate formele de proprietate, putandu-se exprima prin oricare din subiectii de proprietate. In al doilea rand, subiectii de proprietate au existat intotdeauna, in timp ce agentii economici au aparut doar in economia moderna, de schimb monetar. In sfarsit, in al treilea rand, delimitarea subiectilor de proprietate se face dupa bunurile economice care le apartin, in timp ce agentii economici se delimiteaza si dupa alte criterii.
__T__ 27. Functiunea comerciala include o serie de aspecte ce au in vedere activitatea de aprovizionare tehnico-materiala si pe cea de desfacere propriu-zisa a produselor fabricate, pe de o parte, si activitatea de marketing, pe de alta.
___T_ 28. Activitatea de desfacere propriu-zisa presupune operatiuni precum prospectarea pietei pentru identificarea potentialilor clienti, incheierea contractelor de vanzare pentru articolele proprii, participarea la targuri si expozitii etc.
__F__ 29. Mediul stabil este frecvent întâlnit în realitatea economică.
__T__ 30. Autoritatea informală este sinonimă cu autoritatea psihologică.
__F__ 31. Funcţia de control-evaluare presupune verificarea periodică a modului în care se desfăşoară activităţile în cadrul întreprinderii.
__T__ 32. Functiunea de personal (de resurse umane) cuprinde un ansamblu de activitati specifice referitoare la determinarea necesarului de personal, testarea, selectarea, incadrarea si promovarea personalului, organizarea pregatirii profesionale a lucratorilor si stabilirea sistemului de salarizare, aplicarea acestuia si calculul drepturilor banesti ale salariatilor.
Multiple Choice
Identify the letter of the choice that best completes the statement or answers the question.
____ 33.
In functie de modificarea componentelor mediului, de natura raporturilor dintre acestea si de efectele declansate, mediul extern al firmei cunoaste trei configurații de existenta:
a) instabil, in cadrul caruia miscarile sunt rare, de mica amploare si usor previzibile, un mediu specific unor perioade relativ limitate;
b) schimbator, instabil, un mediu in care schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, acesta fiind tipul obisnuit de mediu cu care se confrunta intreprinderile din aproape toate sectoarele de activitate;
c) tulburent, unde schimbarile sunt cumplit de frecvente, de amploare, cu incidente profunde asupra activitatii firmei si greu de anticipat, un mediu „ostil” acesteia.
a. a, b, c.
b. a, b
**c. b, c
d. a, c
____ 34. Funcţiunile întreprinderii:
a. nu sunt noţiuni abstracte;
b. au un caracter specific;
**c. prezintă ponderi diferite în funcţie de specificul activităţii desfăşurate.
____ 35. Sistemul informaţional:
A. este parte componentă a sistemului informatic;
B. furnizează informaţii sistemului decizional;
C. trebuie să asigure tratarea unitară a informaţiilor.
**a. B+C;
b. A+B+C;
c. A+B.
____ 36. În funcţie de criteriul apartenenţei naţionale, întreprinderile pot fi:
A. industriale;
B. comerciale;
C. multinaţionale;
D. mixte.
a. A+B+C;
b. A+B;
**c. C+D.
____ 37. În mediul schimbător:
a. schimbările se produc la intervale mari de timp;
**b. se pot prevedea, în general, modificările;
c. îşi desfăşoară activitatea în prezent un număr scăzut de organizaţii;
d. funcţionează firmele din ramurile de vârf.
____ 38. Dintre funcţiile sistemului informaţional, menţionăm:
A. funcţia operaţională;
B. funcţia organizatorică;
C. funcţia documentară.
**a. A+C;
b. A+B;
c. B+C.
____ 39.
Rolul economic al intreprinderii se poate concretiza in urmatoarele directii:
a) atragerea si combinarea factorilor de productie, urmarindu-se obtinerea unor rezultate bune, la costuri reduse. In acest scop, in cadrul intreprinderii se actioneaza pentru optimizarea factorilor de productie de care se dispune;
b) finalitatea activitatii desfasurate ramane producerea de bunuri si servicii. In acest scop, se urmareste sa se produca la costuri maxime, realizandu-se, reinnoindu-se si combinandu-se in permanenta factorii de productie, in functie de cerintele pietei;
c)distribuirea veniturilor, acest lucru corespunzand actiunilor specializate de remunerare a factorilor de productie utilizati. O asemenea repartitie se face deci catre personalul angajat (sub forma salariilor), stat (impozite si taxe), creditori (dobanzi, comisioane), organisme sociale (cotizatii cu caracter social), asociati (devidende) si intreprindere (autofinantare).
a. a, b, c
b. a, b
c. b, c
**d. a, c
____ 40. Începutul anilor ’60 a fost marcat de dezvoltarea:
a. întreprinderilor mijlocii;
**b. întreprinderilor mari;
c. întreprinderilor mici;
d. microîntreprinderilor.
____ 41. Performanţa unei întreprinderi prezintă o dimensiune:
A. materială;
B. economică;
C. tehnică;
D. culturală.
**a. B+C;
b. A+B+C;
c. A+D.
____ 42. Agenţii economici:
A. sunt persoane sau grupuri de persoane fizice şi/sau juridice;
B. se identifică cu subiecţii de proprietate;
C. au ca obiectiv de frunte obţinerea de profit.
a. A+B;
**b. A+C;
c. B+C.
____ 43. Deciziile strategice:
a. se adoptă la nivelul eşaloanelor manageriale medii şi inferioare;
b. au în vedere un orizont micșorat de timp;
**c. vizează activitatea de ansamblu a întreprinderii.
____ 44. Funcţiunea financiar-contabilă:
A. presupune activităţi care utilizează resurse financiare;
B. nu prezintă un caracter corectiv;
C. comensurează veniturile şi cheltuielile.
a. A+B;
**b. A+C;
c. B+C.
____ 45. Funcţiunea comercială:
**a. cuprinde şi activitatea de marketing;
b. nu include activitatea de aprovizionare tehnico-materială;
c. vizează introducerea unor noi produse şi tehnologii.
____ 46. În funcţie de scopul urmărit, există următoarele tipuri de strategii:
A. strategii de consolidare;
B. strategii inovaţionale;
C. strategii de dezvoltare;
D. strategii de produs.
**a. B+D;
b. A+B+C+D;
c. C+D.
____ 47.
Scopurile intreprinderii reprezinta rezultatele pe care aceasta si l-a propus si pe care incearca sa le atinga. Gradul de realizare a scopului propus defineste performanta intreprinderii. O asemenea performanta trebuie privita din trei unghiuri de vedere:
a) performanta tehnica – aceasta privind utilizarea eficace a resurselor disponibile, fiind masurata prin productivitatea obtinuta. Deci cresterea performantei tehnice este rezultatul sporirii productivitatii muncii, dar si a unei cat mai bune organizari a productiei
b) ca performanta economica – aceasta vizand obtinerea unui cat mai mare venit posibil si exprimand o cerinta de rentabilitate
c) ca performanta sociala – aceasta vizand, mai intai, satisfacerea nevoilor consumatorilor, in sensul oferirii de produse bune sub raport tehnic, la un pret rezonabil, iar apoi si sa raspunda asteptarilor propriilor lucratori
d) ca performanta institutionala
**a. a, b, c
b. b, c, d
c. a, c, d
d. a, b, d
____ 48.
Volumul exhaustiv al activitatilor functiunii de productie este influentat de o serie de factori precum:
a) pregatirea managerilor,
b) inzestrarea tehnica,
c) materiile prime folosite,
d) complexitatea produselor
a. a, b,c
**b. b, c, d
c. a, c, d
d. a, b, d
____ 49. Funcţia de prevedere:
A. vizează identificarea resurselor necesare realizării obiectivelor
întreprinderii;
B. este cea mai importantă funcţie a conducerii;
C. are în vedere şi organizarea muncii.
**a. A+B;
b. A+C+B;
c. B+C.
____ 50. Organizarea informală:
a. nu are conexiuni cu organizarea formală;
b. posedă un caracter oficial;
**c. este paralelă cu organizarea formală.
____ 51. Planificarea:
A. este o funcţiune de bază a managementului;
B. se realizează în mod obligatoriu pe termen lung;
C. poate fi strategică şi tactică.
**a. A+C;
b. A+B;
c. B+C.
____ 52. Ulterior sfera de cuprindere, strategiile economice pot fi:
A. de redresare;
B. parţiale;
C. globale.
a. A+B+C;
**b. B+C;
c. A+C.
____ 53. Structura funcţională:
a. nu este sinonimă cu structura de conducere;
b. cuprinde structura de producţie şi concepţie;
**c. este parte componentă a structurii organizatorice.
____ 54. Macromediul organizaţiei cuprinde:
**a. mediul economic;
b. furnizorii;
c. clienţii;
d. firmele concurente;
____ 55. Activitatea de organizare:
a. cuprinde numai organizarea producţiei;
b. are în vedere antrenarea resurselor umane în adoptarea deciziilor;
**c. reuneşte trei componente de bază.
____ 56.
Mediul extern al intreprinderii determina o serie de consecințe asupra intreprinderii, efecte referitoare, de exemplu, la:
a) adoptarea de structuri organizatorice rigide, adecvate frecventei, complexitatii si amplitudinii schimbarilor;
b) multiplicarea „punctelor de contact” intre intreprindere si mediul ei extern, astfel incat sa poata fi sesizate operativ si corect schimbarile;
c) diferentierea modului de definire a atributiilor in cadrul activitatilor, in functie de gradul de afectare a acestora la schimbarile mediului;
d) scaderea importantei activitatilor de prognoza a schimbarilor.
a. a, b
**b. b,c
c. a,c
d. a,d
____ 57.
Din combinarea dimensiuni primare ale structurii (specializarea, adica diviziunea muncii in cadrul firmei, standardizarea, respectiv procedurile formalizate ale firmei, formalizarea, care are in vedere gradul de lungime a procedurilor, regulilor si comunicatiilor scrise in cadrul firmei, configuratia, care se refera la organizarea generala a firmei, traditionalismul, adica ponderea procedurilor standardizate, dar nescrise) rezulta mărimile fundamentale ale intreprinderii, respectiv:
a) structura activitatilor;
b) concentrarea autoritatii;
c) controlul fluxului informatiilor;
d) dimensiunea relatiei activitatilor auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii.
a. a, b,c
b. b, c, d
c. a, c, d
**d. a, b, d
____ 58. Micromediul întreprinderii include:
A. organismele publice;
B. mediul cultural;
C. clienţii;
D. mediul tehnologic.
a. A+B+C;
**b. A+C;
c. B+D;
____ 59. Exercitarea funcţiei de comandă presupune:
**a. motivarea salariaţilor în îndeplinirea sarcinilor;
b. sincronizarea în timp şi spaţiu a deciziilor şi acţiunilor managerilor şi salariaţilor;
c. întărirea autocontrolului pentru fiecare salariat în parte.
____ 60. Planul economic:
A. nu are în vedere activitatea de comerţ exterior;
B. constituie un instrument esenţial în activitatea de conducere;
C. concretizează prevederile strategiei economice.
**a. B+C;
b. A+C;
c. A+B.
____ 61. Printre componentele structurii funcţionale se regăsesc:
A. postul;
B. locul de muncă;
C. atelierul de producţie;
D. compartimentul.
a. A+C+B;
**b. A+D;
c. B+C+D.
____ 62. Dimensiunile primare ale unei întreprinderi se referă la:
a. controlul fluxului muncii;
b. concentrarea autorităţii;
c. structura activităţilor;
**d. procedurile formalizate ale organizaţiei.
____ 63. Funcţiunea de producţie:
a. nu are în vedere pregătirea producţiei;
**b. se manifestă diferit, în funcţie de profilul organizaţiei;
c. deține o importanţă majoră în firmele comerciale.
____ 64. Funcţiunea de personal:
a. începe cu activitatea de selecţie a personalului
**b. are în vedere motivarea, perfecţionarea şi promovarea resurselor umane;
c. nu presupune protecţia salariaţilor.
____ 65. Organigrama:
A. constituie o expresie a organizării informale;
B. se realizează pe baza unor reguli specifice;
C. este o reprezentare grafică a structurii organizatorice.
**a. B+C;
b. A+B;
c. A+C.
____ 66. Întreprinderea:
A. utilizează un complex de resurse în vederea realizării obiectivelor;
B. funcţionează ca un sistem închis;
C. prezintă o dimensiune tehnico-materială.
**a. A+C;
b. B+C;
c. B+A;
____ 67. Managerul care promovează un stil de conducere persuasiv:
a. adoptă decizii fără a ţine cont de opiniile salariaţilor;
b. îşi consultă colaboratorii în procesul decizional;
**c. încearcă să obţină adeziunea subordonaţilor înainte de momentul aplicării deciziei.
____ 68. Dimensiunile fundamentale ale întreprinderii sunt:
a. standardizarea;
b. organizarea generală;
**c. structura activităţilor;
d. specializarea;
____ 69. Structura organizatorică este influenţată de:
**a. dimensiunea întreprinderii;
b. sistemul informaţional bancar;
c. ponderea salariaţilor tineri în cadrul firmei.
____ 70. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare:
**a. vizează şi introducerea unor noi metode şi tehnici cu caracter organizatoric;
b. se regăseşte în toate organizaţiile;
c. nu este corelată cu funcţiunea de producţie.
____ 71. Întreprinderea are următoarele roluri:
A. cultural;
B. social;
C. politic;
D. economic.
a. A+B+C;
**b. B+D;
c. A+C.
____ 72. Deciziile tactico-operative:
**a. se referă la o perioadă mai scurtă de timp;
b. sunt sinonime cu deciziile-cadru;
c. se adoptă la nivelul superior al conducerii.
____ 73. Rolul economic al întreprinderii se referă la:
A. împlinirea profesională a salariaţilor;
B. atragerea şi combinarea factorilor de producţie;
C. finalizarea activităţii desfăşurate prin producerea de bunuri şi servicii;
D. satisfacerea preferinţelor consumatorilor.
a. A+B+C;
**b. B+C;
c. A+D+B.
|
|
AN II ID BUC
:P
[color=blue][/color]